Semnele pe care niciun părinte nu trebuie să le ignore la copilul său. În 85% din cazuri totul se întâmplă în școală

Statisticile înregistrate de către Asociația Telefonul Copilului arată că cei mai afectați de abuzul de tip bullying sunt băieții cu vârste cuprinse între 9-12 ani (34, 15%) și fetele de 9-12 ani (23, 80), respectiv 16-18 ani (15, 03). Forma de bullying cel mai des întâlnită este cea verbală (42, 98%), urmată de violența fizică (38, 58%). În 82% dintre situații, agresiunile au loc în unitățile de învățământ. ,,Bullyingul este comportamentul prin care agresorul își intimidează victima verbal, fizic, emoțional, relațional sau online. Comportamentul este învățat în famile sau în mediul în care trăim: la școală, în unele locuri de muncă (unde angajatul e persecutat până își dă demisia), la Tv (filme sau emisiuni unde se promovează un comportament de excludere, de luare în derâdere și umilire), în politică etc”, precizează psihologul Iuliana Fűlaș pentru Gândul.

Părinții se plâng că micuții sunt agresați încă de la la grădiniță, atât în cele de stat, cât și în cele private. Aceste cazuri se referă la bullyingul fizic (52,32) și verbal (47, 68%). ,,În principiu, orice copil poate deveni călău sau victimă, totul ține de familie, de mediul social. Părinții au devenit agresivi și intruzivi în activitatea didactică. Îl sună pe profesor la orice oră din zi și din noapte, îi spun ce și cum trebuie să facă pentru copil, iar acest aspect nu ajută cadrul didactic să își păstreze autoritatea și demnitatea în fața elevului. De asemenea, părinții se așteapta ca educația să fie făcută la școală, ceea ce este total greșit. Educația de bază se naște în primii ani de viață. Atunci când se învață, de fapt, adevăratele valori. Dacă acestea nu sunt bine reglementate la început, școala nu mai poate îndrepta prea mult din ceea ce părinții au făcut greșit. Din păcate, comportamentul părinților educă mai mult decât discursul lor. De asemenea, banii, hainele și gadgeturile scumpe constituie tot atâtea moduri de a-l îndruma pe un drum greșit”, precizează psihologul Constantin Cornea.

Efectele bullyingului asupra sănătății psihice pot varia de la simple probleme la forme extrem de grave, cum ar fi crize de identitate, anxietate, depresie, tulburări de comportament sau gânduri suicidale. ,,Întotdeauna este atacat punctul slab al victimei, iar dacă acesta este afectat, hărțuitorii își vor continua acțiunile de umilire și mai mult”, explică psihologul Iuliana Fűlaș”.

,,Bullyingul nu este un fenomen nou în România. Nou este faptul că din ce în ce mai mulți părinți și copii înțeleg să nu accepte comportamente asociate fenomenului bullying și, astfel, cer ajutor și consiliere la Telefonul Copilului. Compania desfășurată în ultimii doi ani a evidențiat și un fenomen șocant: copiii se confruntă cu bulliyngul încă de la grădiniță”, spune Cătălina Surcel, Director Executiv, Asociația Telefonul Copilului.

,,Dacă profesorul reacționează greșit (agresiv) încurajează comportamentul elevului violent. Dacă are o reacție calmă și fermă, elevii îl vor respecta, pentru că vor simți că îi pasă. Marea majoritate a profesorilor îl ceartă pe elevul agresor în fața clasei, total greșit, pentru că în acest mod îi oferă exact ceea ce caută, atenție”, subliniază psihologulIuliana Fűlaș.

Poveștile copiilor care se luptă cu astfel de traume sunt cutremurătoare. Aceasta este doar una dintre ele. ,,Mă numesc Ana. Am 14 ani și am o problemă. Nu mai pot ține în mine. De când eram mică, de la grădință, eram respinsă, atacată, nimeni nu mă plăcea, nimeni nu voia să stea cu mine. În clasa a doua, colegii au început să se comporte urât, să își bată joc de mine. Făceau în clasă diverse jocuri: ,,Mâna sus cine ar vrea ca Ana să moară”. Și toți ridicau mâna. Când veneam de la școală, mă abțineam cu greu să nu plâng în fața alor mei. Mă prefăceam că sunt bine și zâmbeam. Mă chinuiam să îmi iasă, ca la teatru. Mă simțeam ca o actriță care interpretează un rol. Am încercat să mă sinucid de trei ori, dar am eșuat. Nimeni nu crede ce spui sau că suferi în tăcere, până nu ești mort. Mă învinovățesc pentru tot, dar măcar știu că părinții mei nu vor afla niciodată cine și cum sunt cu adevărat. Nu le spun, fiindcă o să-i distrug. Mai bine sufăr eu pentru toți. Sper să rămân așa cum sunt acum, 99% suferință, 1% putere. E așa de greu să lupți și să lupți. Cine poate lupta până la nesfârșit? Toți pierdem războiul cu viața. Când o să fiu moartă, toți mă pot iubi”, mărturisește o fetiță într-o scrisoare trimisă online.

,,Copilul victimă are o încredere scăzută în sine, este insuficient acceptat, valorizat, încurajat, aspect întărit și mai mult de bullying. Este copilul învățat cu o obediență extremă, cu grija de a nu-i supăra pe ceilalți, cu grija de a fi acceptat social. El își însușește postura victimei (triunghiul dramatic Karpman) și manifestă o gândire iluzorie într-o instanță exterioară, care „vede și pedepsește” la un moment dat, fapt care-i poate amâna nedorit momentul în care să spună ce se întâmplă și să ceară ajutor. Acest copil poate antrena în jurul lui „salvatori” , dar și aceștia îi pot crea la rândul lor senzația că este agresat prin intențiile lor insistente de ajutor. Uneori, ca adult, victima va deveni agresor la rândul ei, asta din frica de a nu trăi din nou abuzul sau dintr-un sentiment interior de răzbunare pe nedreptatea vieții”, adaugă psihoterapeutul Laura Maria Cojocaru pentru Gândul.

,,Agresorul este un copil cu încredere scăzută în sine, dar care alege să-și împlinească nevoile interioare de acceptare, respect, integrare adoptând rolul persecutorului. El acționează din frica de a nu fi perceput ca fiind „slab” și repetă de multe ori un model văzut acasă, de agresivitate fizică, verbală, psihică”, mai spune Laura Maria Cojocaru.

În cele mai multe cazuri, victimele bullyingului sunt elevi supraponderali sau subponderali, poartă ochelari, au o stimă de sine scăzută, sunt vulnerabili și nu se pot apăra singuri sau fac parte din familii cu o situație financiară precară. ,,În general, victimele sunt copiii slabi, care au o problemă cu stima de sine, deci nu au încredere în forțele lor. Mai vorbim de cei care stau prea mult singuri, care provin din familii dezorganizate, de cei cu probleme medicale, psihice sau psihologice. În cazul copilului călau discutăm cam de aceleași ingrediente, dar pe care individul le-a transformat în elemente de forță. În plus, în această categorie îi mai putem include pe copiii alintați, care urmează un sport „de bătaie” sau fac parte din găști de cartier”, afirmă psihologul Constantin Cornea. ,,Întotdeauna este atacat punctul slab al victimei. Dacă aceasta este afectată, hărțuitorii își vor continua acțiunile de umilire și mai mult”, explică psihologul Iuliana Fűlaș.

Bullyingul reprezintă o formă de violență care poate avea consecințe grave asupra copilului, dar și asupra familiei lui. Pe fondul creșterii numărului de cazuri raportate, susținătorii campaniei, Cartoon Network și Aociația Telefonul Copilului, pledează pentru marcarea la nivel național a unei zile anti-bullying, care să implice autoritățile care pot contribui la conștientizarea fenomenului.

Psihologul Iuliana Fűlaș crede că autoritățile române ar trebui să acorde o mai mare importanță atât bullyingului din școli, cât și bullyingului de pe Internet, pentru protecția drepturilor copilului: ,,În școli trebuie să existe educația psihologică, pentru dezvoltarea inteligenței emoționale. Mai mult, această dezvoltare a inteligenței emoționale este bine să înceapă de la gradiniță, iar copiii să fie învățați cum să-și gestioneze mai bine emoțiile și sentimentele, cum să-și canalizeze furia și frustrarea în scopuri constructive, nu distructive”.

Trauma poate fi reprezentată de familie, colegi profesori sau societate.,,Pot spune că un copil crește mult mai sănătos într-o familie monoparentală, (cu un singur părinte) dar echilibrat, decât într-o familie cu doi părinți care se ceartă tot timpul. Este extrem de greu pentru părinți să-și vadă propriile greșeli, iar, din acest motiv, această formă de bullying este mai greu de tratat. Darvin spunea că nu supraviețuiesc speciile puternice sau inteligente, ci acelea adaptabile”, mai spune psihologul Constantin Cornea.

,,Este important ca profesorii să înțeleagă acest tip de comportament, să nu-l confunde cu un conflict banal între elevi și să nu-l ignore. Ei trebuie să înțeleagă că acești copii doresc atenție și putere, să-i îndrume către un psiholog. Copiii trebuie să învețe în școli cum să facă față situațiilor dificile, cum să-și transforme agresorii în prieteni. În același timp, este bine ca în înstituțile de învățământ să fie organizate campanii anti-bullying, unde elevii pot fi învățați cum pot rezolva corect un conflict și cum să reacționeze fără ajutorul unui adult,” mai spune psihologulIuliana Fűlaș.